Emanoil Marcu Knihy

De la deschidere, limpede și poignantă, a acestei cronici polifonice, cititorul este cuprins de puterea expresivă și narativă a autorului, evocând inițial scena capitală a adolescenței sale, în ziua în care a fost anunțată moartea accidentală a tatălui său. Modularea vocală a narațiunii, prin intermediul vocii bunicului patern, figură tutelară în contrast cu cea a tatălui dispărut, înscrie această rememorare în fluxul și ritmurile unei adevărate epopei personale în vremea Partidului unic. În această Românie a dictaturii „socialismului real”, descoperim treptat decorul deteriorat și viața cotidiană, cu o galerie de personaje colorate, ale căror vitalitate expansivă colorează și încălzește un univers nuanțat de absurd. Marius Daniel Popescu extrage o substanță romanesque efervescentă, pe care talentul său de romancier o fixează în viziuni de neuitat, precum cea a calului martirizat. În contrapunctul rapsodiilor sale „gitane”, uneori apropiate de transă, se conturează motivul plin de blândețe și delicatețe al vieții prezente a scriitorului, unde fiul disperat se reconstruiește în rolul de tată atent și de „lup” pacificat.

Tématem rozsahem nevelké, o to více však strhující prózy Milenec z roku 1984 je první smyslný prožitek, erotický vztah patnáctileté chudé bělošky a o dvanáct let staršího bohatého Číňana, zasazený do kulis lidnatého Šalonu, čínské enklávy indočínského Saigonu. V novele, jež nese zřetelné autobiografické prvky, rozehrála Marguerite Durasová drama lásky bez budoucnosti, která navzdory své bezvýchodnosti vyniká tělesností a nevysloveným poutem. O tom, jak výjimečná tato próza je, svědčí nejen skutečnost, že v ní mají své kořeny všechny pozdější postavy spisovatelčina díla, ale především ohlas, jejž novela vyvolala. Literární text a potažmo i vztah v něm popisovaný byly sice označovány za skandální, knize se navzdory tomu dostalo hned několika uznání - za francouzské vydání získala autorka prestižní Goncourtovu cenu, za vydání americké cenu Paris-Ritz-Hemingwayovu. V roce 1992 převedl novelu unikátním způsobem na stříbrné plátno režisér Jean-Jacques Annaud. „Vytvořit bezvýchodnou situaci je pro mě ukojení, kterému se říká literatura,“ prohlásila autorka a právě tato slova jsou pro Milence více než charakteristická. Konečně byla to právě Marguerite Durasová, která byla v líčení mučivé erotické bolesti nedostižná.