Ernst Christoph Suttner Pořadí knih (chronologicky)

Das Miteinander von Schwesterkirchen mit eigenständigenAusdrucksformen des gemeinsamen Glaubens in Liturgie, Verkündigung, Kirchenordnung und Theologie charakterisiertdie frühe Kirche. Das Zweite Vatikanische Konzil hat dieseEkklesiologie der Schwesterkirchen neu belebt. Der Autorzeigt in einem Durchgang durch die gesamte Kirchengeschichte, wie dieses Leitmotiv in den Ost- und Westkirchennicht selten einem kontraproduktiven Drängen nachVereinheitlichung gewichen ist. Die Konsequenzen für daskirchliche Miteinander sind erheblich: Nicht die Vereinheitlichungtheologischer Formeln, sondern das Bekenntnis deseinen Glaubens und das gemeinsame Zeugnis des kirchlichenLebens bilden den Grund der kirchlichen Communio.

În acest vechi dialog dintre Apus şi Răsărit, traversat deopotrivă de schisme şi uniri, de corsi şi ricorsi pe calea viețuinii şi convietuirii, profesorul Suttner a avut în atenţie-nici nu se putea altminteri-şi exemplul românesc. I-a privit mereu pe români nu ca pe un popor de graniță, în sens de linie despărțitoare, ci ca pe unul de frontieră, în sens de spațiu de interferență dintre Apus şi Răsărit. În acest spațiu, românii văzuți de autorul nostru sunt nu atât martori ai schismelor, cât actori ai unirilor, nu atât promotori a despărțirilor şi ai frângerilor, cât promotori ai dialogului, deopotrivă prin geografie şi istorie, prin formație şi vocație. Nu este vorba aici despre o viziune idealizată asupra trecutului spiritual românesc, ci de una realistă, cu lumini şi umbre, aşa cum este viața însăşi