„Trebuie să fiți noii noștri vecini!” exclamă doamna Lowell, agitată, în timp ce ne salută de peste gard. Îmi strâng mâna fiicei mele și îi zâmbesc, dar când doamna Lowell îl vede pe soțul meu, o expresie ciudată îi apare pe față. În acel moment, îmi fac o promisiune: am o casă de familie acum, iar trecutul meu este departe. Voi face tot posibilul să rămână așa. Obisnuiam să curăț casele altora, iar acum nu-mi vine să cred că aceasta este a mea. Bucătăria fermecătoare, cul-de-sac-ul liniștit și curtea imensă pentru copii sunt tot ce am visat. Deși sunt precaută cu doamna Lowell, acceptăm invitația la cină pentru a ne face prieteni. Servitoarea ei, cu un șorț alb și părul strâns, îmi amintește de trecut, dar privirea ei rece mă neliniștește. Nu este singurul lucru ciudat pe strada noastră; am impresia că o siluetă întunecată ne observă. Soțul meu pleacă de acasă târziu, iar o femeie de vizavi îmi spune: Fii atentă la vecinii tăi. Am făcut o greșeală mutându-mi familia aici? Credeam că mi-am lăsat secretele în urmă, dar ar putea această stradă suburbană liniștită să fie cel mai periculos loc dintre toate?
Menajera e cu ochii pe tine, Freida McFaddenová
